Misiunea noastră este de a educa și informa civic cetățenii pentru a-și exercita în mod real și benefic comunității, drepturile și îndatoririle civice.

Ultimele clipuri adaugate

Mihai EMINESCU - Sufletul Natiunii Romane

La implinirea a 161 de ani de la nasterea acestei fiinte deosebite simt ca trebuie sa-i aduc omagiul meu. Am scris prezentele randuri in mod special intre data de nastere pe stil nou si data de nastere pe stil vechi. Am dorit sa vad mai intai cum este omagiat de romani cel a carui opera (poetica, filosofica, jurnalist-socio-politica) iti ia sa fie citita, ca om obisnuit, toata viata. Eminescu, cel ce-a scris La Steaua in 1866, cu mult inaintea lui Albert Einstein care a pomenit pentru prima oara despre teoria relativitatii in 1905 si a publicat celebra carte de capatai a fizicii in 1916, a fost omagiat ca-ntotdeauna. Recitari de poezii la scoli si licee, cateva cuvantari si mici analize in cadrul obisnuitelor institutii - biblioteci, muzeu, centru cultural, cu participanti elevi si cei cativa angajati. Din punctul meu de vedere Mihai Eminescu a fost cel mai bun reprezentant al sufletului natiunii romane si soarta lui este asemanatoare cu cea a acestui popor. Prin toate caile si mijloacele se incearca distrugerea, constienta si inconstienta, a sufletului romanesc si cred ca in mare masura acest lucru s-a implinit. Sufletul romanesc e pe moarte. Una dintre operele sale, ce ne revine mereu si mereu in minte, ca un indrumar catre intelepciunea absoluta, este, din punctul meu de vedere, poezia Glossa. De factura unica la nivel planetar, initiatii stiu de ce, cuprinde calea spirituala catre desavarsire. Cititi si reflectati.


Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate.
Ce e rau si ce e bine,
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramai la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe,
Cine tine toate minte
Si ar sta sa le asculte?
Tu aseaza-te deoparte,
Regasindu-te pe tine,
Cand cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici incline a ei limba,
Recea cumpana-a gandirii,
Inspre clipa ce se schimba
Purtand masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si noua toate.

Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui:
Joace unul si pe patru,
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plange, de se cearta,
Tu in colt petreci in tine
Si-ntelegi din a lor arta
Ce e rau si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat inceputul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te intreaba si socoate.

Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista,
Si de mii de ani incoace
Lumea-i vesela si trista;
Alte masti, aceeasi piesa,
Alte guri, aceeasi gama,
Amagit atat de-adese
Nu spera si nu ai teama.

Nu spera cand vezi miseii
La izbanda facand punte,
Te-or intrece nataraii,
De ai fi cu stea in frunte;
Teama n-ai, cata-vor iarasi
Intre dansii sa se plece,
Nu te prinde lor tovaras:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cantec de sirena,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sa schimbe-actorii-n scena,
Te momeste in varteje;
Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama,
Din cararea ta afara
De te-ndeamna, de te cheama.

De te-ating, sa feri in laturi,
De hulesc, sa taci din gura;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Daca stii a lor masura;
Zica toti ce vor sa zica,
Treaca-n lume cine-o trece;
Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece.

Tu ramai la toate rece,
De te-ndeamna, de te cheama;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teama;
Te intreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;
Toate-s vechi si noua toate;
Vreme trece, vreme vine.

  • Evaluaţi acest articol
    (0 voturi)
  • Publicat în Pamflet
  • Citit 902 ori
înapoi la partea de sus

Toate articolele

  • 1
  • 2
  • 3
  • 4